Acum pe Google Play Descara de pe App Store
Curs Legislatie Rutiera - Măsuri de prim ajutor

Fracturi şi leziuni ale coloanei vertebrale

  • fracturile rezultate în urma unui accident rutier pot fi recunoscute prin segmentul fracturat, care are o mişcare anormală; 
  • semnele unei fracturi sunt, deci, poziţia nefirească, mişcarea nenaturală, scurtarea membrului fracturat;
  • o fractură deschisă la membre se recunoaşte prin faptul că pielea este străpunsă în zona fracturii;
  • dacă este posibil, nu deplasaţi victima până la sosirea echipelor specializate;
  • nu mişcaţi membrul fracturat şi nu încercaţi să reduceţi fractura, dacă aveţi cunoştinţă că ambulanţa soseşte în scurt timp;
  • pentru evitarea complicaţiilor în cazul unei fracturi, este necesar să imobilizaţi zona fracturată;
  • pentru a acorda primul ajutor în caz de fracturi, se fixează segmentul de fractură, pentru a preveni mişcarea fragmentelor osoase în timpul imobilizării membrului, în atele care să fie destul de lungi pentru a prinde articulaţia de deasupra şi cea de dedesubtul focarului de fractură;
  • atelele pentru imobilizarea unei fracturi trebuie să fie suficient de lungi pentru a acoperi în întregime atât zona de deasupra, cât şi cea de sub fractură, să fie rigide şi usoare;
  • imobilizarea unui braţ fracturat se face cuprinzând osul fracturat, precum şi cele două articulaţii – superioară şi inferioară;
  • fractura labei piciorului se imobilizează cu atele sau cu un bandaj gros, de la degete până la genunchi;
  • în cazul unei fracturi de claviculă (umărul se află într-o poziţie atârnândă, uşor înainte şi în jos), braţul se aşează într-o eşarfă;
  • pentru imobilizarea fracturilor de la membrele superioare se va folosi o eşarfă simplă;
  • în cazul unei entorse a gleznei, se procedează astfel: se ridică piciorul afectat, se aplică un bandaj elastic strâns, apoi, dacă se poate, se aplică gheaţă prin bandaj;
  • o persoană rănită, care prezintă leziuni ale coloanei vertebrale, nu trebuie mişcată până la sosirea ambulanţei;
  • în cazul persoanelor accidentate care prezintă fracturi de coloană, dacă este abssolut necesar să fie transportate la spital, se recomandă să se folosească mijloacele de transport cu platformă (furgonete, camioane), chiar dacă au viteze de deplasare mai mici;
  • în cazul traumatismelor coloanei vertebrale, dacă accidentatul are căile respiratorii libere, se vor lua următoarele măsuri de prim ajutor: nu se mişcă accidentatul din poziţia în care a fost găsit până la sosirea serviciilor mobile de urgenţă, cu excepţia cazurilor în care există un pericol de foc sau de asfixie; în acest caz, se asigură doar funcţiile vitale, eliberarea căilor respiratorii superioare şi bandajarea fracturilor deschise.

Hemoragii

  • gravitatea unei hemoragii se apreciază în funcţie de cantitatea de sânge pierdut; 
  • hemoragia cea mai periculoasă este cea care determină o pierdere rapidă a sângelui;
  • în rănile cu hemoragie se va avea în vedere, în faza iniţială, oprirea hemoragiei;
  • o hemoragie produsă la unul din membrele unei persoane rănite se va opri prin acţiunea compresivă asupra vasului lezat sau prin aplicarea garoului;
  • transportul persoanelor accidentate având hemoragii externe se va face fie imediat după oprirea hemoragiei, fie imediat după ce s-a acordat asistenţă medicală de o persoană calificată;
  • în cazul unui accident cu hemoragie masivă, se acţionează astfel: se aşează persoana pe spate, cu picioarele ridicate, se imobilizează eventualele fracturi, nu i se administrează lichide şi este protejată contra frigului;
  • un garou aplicat unei persoane rănite într-un accident de circulaţie poate fi menţinut maximum 2 ore, pentru a nu afecta ţesuturile; 
  • biletul care se prinde lângă garoul aplicat unei persoane rănite trebuie să conţină ora şi minutul aplicării garoului; 
  • hemoragiile la trunchi şi cap se opresc prin aplicarea compreselor sterile şi a pansamentelor compresive; 
  • hemoragia nazală se poate opri dacă accidentatul stă în picioare şi îşi strânge ambele nări timp de aproximativ 5-10 min.   
     

Resuscitarea cardio-respiratorie

  • înainte de a începe resuscitarea, trebuie evaluat gradul de constanţă al victimei; totodată, se vor urmări mişcările cutiei toracice şi prezenţa pulsului; 
  • prezenţa pulsului se verifică la nivelul gâtului, în partea laterală a mărului lui Adam, la nivelul arterei carotide; 
  • dacă victima nu respiră, dar are puls, se va începe respiraţia artificială;  
    pentru început se vor elibera căile de acces al aerului, prin înlăturarea corpilor străini din gura victimei; 
  • respiraţia artificială se face gură la gură sau gură la nas; 
  • dacă victima nu respiră şi nici nu are puls, se vor face concomitent respiraţie artificială şi masaj cardiac extern; 
  • masajul cardiac extern se efectuează prin comprimarea sternului cu ajutorul ambelor palme, în ritm de aproximativ două compresiuni pe secundă; 
  • la copii se utilizează o singură mână pentru efectuarea compresiei toracice. Ritmul este de cca. 15 compresii toracice, urmate de două respiraţii artificiale; 
  • stopul respirator, în cazul persoanelor accidentate, poate fi determinat de astuparea căilor respiratorii; 
  • obstrucţionarea căilor respiratorii poate fi determinată de prezenţa corpilor străini; 
  • înaintea transportării unei victime la spital, trebuie să aveţi în vedere să fie asigurată funcţia respiratorie şi cea circulatorie; 
  • în cazul unei insuficienţe respiratorii determinate de corpi străini, se face imediat permeabilizarea căilor respiratorii;  
    căile respiratorii pot fi deblocate la locul accidentului, prin intervenţii specifice; 
  • în cazul unui accident în care victima şi-a pierdut cunoştinţa, prima măsură va fi să controlaţi respiraţia şi bătăile inimii;  
    în situaţia în care, după resuscitarea cardio-respiratorie, accidentatul îşi recapătă pulsul, se vor înceta compresiile exterioare ale pieptului.  
     

Răni, răniţi, accidentaţi

  • o persoană grav rănită, victimă a unui accident de circulaţie, va fi ridicată cu atenţie, menţinându-se în acelaşi plan capul, gâtul şi toracele; 
  • transportarea victimelor la spital se poate realiza cu o ambulanţă special dotată, însoţită de un medic, sau cu vehiculul care a provocat accidentul, dacă starea victimei permite acest lucru; 
  • în cazul unui accident de circulaţie cu victime şi cu deformarea accentuată a caroseriei sau a uşilor, ocupanţii vehiculelor pot fi imobilizaţi. În astfel de situaţii se apelează la serviciile specializate ale unităţilor de pompieri, care intervin cu utilaje de descarcerare; 
  • în cazul unui accident cu victime şi cu deformarea accentuată a caroseriei, victimele conştiente sunt sfătuite să nu se mişte, iar degajarea acestora trebuie să se realizeze cât mai repede şi numai de către echipaje specializate; 
  • la scoaterea persoanelor accidentate din autovehicul, trebuie avut în vedere ca leziunile să nu se agraveze; 
  • în cazul accidentării foarte grave a unei persoane, ca urmare a unui accident de circulaţie, prima măsură care se impune este acordarea primului ajutor, până la sosirea ambulanţei; 
  • în funcţie de starea accidentatului, măsurile de prim ajutor se vor lua în următoarea ordine: respiraţia artificială, masajul cardiac, oprirea hemoragiei, pansarea rănilor, imobilizarea fracturilor; 
  • un bandaj de tifon aplicat pe o rană deschisă protejează împotriva infectării rănii şi opreşte hemoragia; 
  • dezinfecţia plăgilor ce necesită a fi pansate se face cu apă oxigenată sau iod; 
  • atunci când un conducător auto a accidentat un pieton, acesta este obligat să transporte victima la cea mai apropiată unitate sanitară, dacă nu este posibil transportul cu alte mijloace, apoi să se întoarcă imediat la locul accidentului; 
  • în cazul în care există mai multe persoane accidentate, este important să se stabilească priorităţile, astfel că primul ajutor se acordă cu prioritate persoanei celei mai grav accidentate; 
  • accidentatul readus la viaţă prin resuscitare cardio-respiratorie se va transporta întotdeauna la o unitate medicală specializată; 
  • substanţele antiseptice se folosesc pentru dezinfectarea rănilor; 
  • pe plagă se aplică întotdeauna o compresă de tifon steril; 
  • la un accidentat cu corpi străini în interiorul plăgilor, aceştia nu se extrag din plăgi, întrucât se pot produce complicaţii; 
  • bandajele se folosesc pentru acoperirea şi pentru susţinerea rănilor, precum şi pentru oprirea hemoragiilor; 
  • persoanele accidentate, cu arsuri multiple pe corp şi membre, trebuie să fie transportate urgent la o unitate medicală; 
  • dotarea autovehiculelor cu trusă medicală de prim ajutor este obligatorie pentru toate autovehiculele care circulă pe drumurile publice; 
  • trusa medicală pentru primul ajutor trebuie să conţină, în principal: foarfece cu vârfuri boante, dispozitiv intermediar pentru respiraţie gură la gură, comprese sterile, feşe, pansamente, mănuşi de unică folosinţă din latex, folie de supravieţuire izotermă şi broşură de prim ajutor autorizată de Ministerul Sănătăţii.
     
Conducerea preventivă